Ciclul circulator în corpul uman

Autor: Dr. Neagu Oana-Raluca Inima este unul dintre cele mai importante organe ale corpului uman şi funcţionează asemenea unei pompe musculare ce distribuie sângele ȋn ȋntreg organismul. Ciclul circulator în corpul uman inimii Inima este localizată la nivelul toracelui, ȋn mediastinul mijlociu, o treime din aceasta fiind localizată la dreapta faţă ciclul circulator în corpul uman linia mediană şi două treimi fiind localizate la stânga liniei mediene.

Configuraţie externă Are forma unei piramide triunghiulare, cu vârful orientat ȋn jos, spre ȋnainte şi la stânga, dimensiunea ei fiind aproximativ egală cu pumnul individului. Prezintă: - trei feţe: o faţă ȋn raport cu scheletul toracic, o faţă ȋn raport cu diafragmul şi o faţă ȋn raport cu plămânii; - trei margini: o margine dreaptă, o margine spre anterior şi o margine spre posterior; - o bază; - un vârf.

Faţa sternocostală intră ȋn raport cu sternul şi coastele, iar la acest nivel se pot identifica atriile ȋn porţiunea superioară şi ventriculii ȋn porţiunea inferioară. Ventriculii sunt reprezentaţi mai bine de ventricului drept la nivelul acestei feţe, cei doi ventriculi, stâng şi drept, fiind despărţiţi de şanţul interventricular anterior.

La nivelul acestui şanţ se pot identifica marea venă a inimii şi artera descendentă anterioară. Superior, ventriculul drept prezintă o prelungire ce poartă denumirea de conul arterei pulmonare.

Conul arterei pulmonare se continuă cu trunchiul arterei pulmonare. Ventriculii sunt separaţi de atrii prin intermediul şanţului coronar. Porţiunea atrială a feţei sternocostale este acoperită ȋn cea mai mare parte de artera pulmonară şi aortă. Şanţul coronar este străbătut ȋn porţiunea dreaptă de către artera coronară dreaptă şi mica venă a cordului, iar ȋn proţiunea stângă de artera circumflexă alături de sinusul coronar.

La nivelul bazei cordului se pot observa, pe această faţa, două prelungiri ce poartă denumirea de auriculi sau urechiuşe, stâng, respectiv drept. Faţa diafragmatică sau inferioară ciclul circulator în corpul uman aproape orizontală şi este reprezentată preponderent de către ventriculul stâng, ventriculul drept reprezentând doar o porţiune foarte mică. Cei doi ventriculi sunt despărţiţi prin intermediul şanţului interventricular posterior ciclul circulator în corpul uman nivelul căruia se identifică artera interventriculară posterioară, ram din artera coronară dreaptă şi vena coronară medie.

La nivelul feţei diafragmatice se poate identifica crux cordis ce este reprezentată de intersecţia dintre şanţul coronar şi şanţul interventricular.

Faţa pulmonară este orientată spre posterior şi la stânga şi este reprezentată preponderent de o porţiune din ventriculul stâng. Prezintă şanţul coronar stâng la nivelul căruia putem identifica artera atrioventriculară stângă şi marea venă coronară. Acesta din urmă ȋmparte faţa pulmonară ȋntr-o porţiune atrială ce corespunde atriului stâng, şi o porţiune ventriculară ce corespunde ventriculului ciclul circulator în corpul uman.

Ce este sistemul cardiovascular?

Marginea dreaptă este ȋn raport direct cu pleura şi cu faţa medială a plămânului drept. Marginile anterioară şi posterioară nu sunt bine evidenţiate. Vârful inimii este reprezentat de vârful ventriculului stâng şi este orientat ȋn jos, ȋnainte şi la stânga şi poate fi identificat la nivelul spaţiului V intercostal stâng, pe linia medioclaviculară.

Configuraţia internă Inima este alcătuită din patru cavităţi şi anume: 2 atrii şi 2 ventriculi. Inima - structura Atriul drept Are forma unui cub ce prezintă spre anterior o prelungire reprezentată de auriculul drept. Peretele lateral are aspect neregulat şi la acest nivel se pot identifica muşchii pectinaţi ai atriului drept.

Peretele medial sau septal este alcătuit din septul interatrial septul ce separă cele două atrii. Acesta prezintă ȋn porţiunea centrală o depresiune ce poartă denumirea de fosa ovală, aceasta corespunzând canalului interatrial a lui Bottalo din timpul vieţii intrauterine.

Peretele superior prezintă două orificii şi anume: orificiul de vărsare a ciclul circulator în corpul uman regim pentru detoxifiere superioare şi orificiul ciclul circulator în corpul uman intrare ȋn auricul. La nivelul peretelui inferior se pot ciclul circulator în corpul uman - orificiul de vărsare a venei cave inferioare ce prezintă valva venei cave inferioare denumită şi valva lui Eustachio; - anteromedial- orificiul sinusului venos coronar ce prezintă valva sinusului coronar ce mai poartă denumirea şi de valva lui Thebesius; - de la nivelul valvei lui Eustachio pleacă spre peretele septal o proeminenţă ce poartă denumirea de banda sinusală ce conţine tendonul lui Todaro.

Sub acest tendon se poate identifica triunghiul lui Koch ce este delimitat: superior de tendonul lui Todaro, inferior de valva tricuspidă, iar lateral se identifică orificiul sinusului venos coronar. Ȋn profunzimea ariei triunghiului lui Koch se găseşte nodulul atrioventricular ȋmpreună cu porţiunea incipientă a fasciculului lui Hiss.

Peretele posterior prezintă o proeminenţă ce poartă denumirea de creasta terminală, aceasta fiind localizată la dreapta faţă de orificiile celor două vene cave. Superior de creasta terminală se identifică nodul sinoatrial.

Peretele anterior este reprezentat de orificiul atrioventricular drept ȋmpreună cu valva tricuspidă ce este alcătuită din trei cuspe şi anume: anterioară, posterioară şi septală. Ventriculul drept Se prezintă sub forma unei piramide triunghiulare, având trei pereţi, o bază şi un vârf. Peretele anterior este neregulat, prezentând numeroase trabecule cărnoase: de ordin I reprezentate de muşchiul papilar anterior de la care se extind cordaje către cuspele anterioară, respectiv posterioară a tricuspidei, dar şi trabecule de ordin II şi III.

TL; DR (Prea lung; nu a citit)

Peretele posterior este de asemenea neregulat, prezentând trabecule cărnoase de ordin II şi III şi unul singur de ordin I reprezentat de muşchiul papilar posterior cele trimite către cuspele posterioară şi septală a valvei tricuspide. Peretele medial sau septal este reprezentat de septul interventricular septul ce separă cei doi ventriculi. De asemenea prezintă numeroase trabecule cărnoase de ordin II şi III şi doar unul singur de ordin I reprezentat de muşchiul papilar septal, ce trimite cordaje către cuspele septală şi anterioară a valvei tricuspide.

Dintre trabeculele cărnoase de ordin II se evidenţiază trabecula septomarginală ce ȋnglobează ramul drept al fasciculului Hiss.

Sistem cardiovascular

Vârful ventriculului drept este localizat ȋn apropierea vârfului inimii, doar la un cm mai sus şi mai la drepata faţa de acesta. Baza ventriculului drept prezintă două orificii şi anume: orificiul atrioventricular drept şi orificiul trunchiului arterei pulmonare. Orificiul atrioventricular drept delimitează atriul drept de ventriculul drept şi este prevăzut cu valva tricuspidă. Orificiul trunchiului arterei pulmonare este prevăzut cu valva pulmonară ce este alcătuită din trei cuspe semilunare ȋn cuib de rândunică : una anterioară şi două posterioare.

Cavitatea ventriculului drept ȋncepe de la nivelul orificiului atrioventricular până aproape de vârful inimii şi poate fi ȋmpărţită ȋn trei regiuni diferite: o regiune de primire a sângelui de la nivelul atriului drept, o regiune trabeculară, localizată apical, şi o regiune distală, de evacuare, ce mai este denumită şi conus sau infundibul.

Regiunea de primire a ciclul circulator în corpul uman de sânge este delimitată ȋntre orificiul atrioventricular şi regiunea muşchilor papilari. Regiunea trabeculară este localizata spre vârful ventriculului drept, fiind acoperită de trabecule musculoase.

Rolul acestora este de a ȋncetini viteza fluxul sanguin şi totodată participă la fromarea structurii de rezistenţă a cordului. Regiunea de evacuare sau conusul prezintă pereţi netezi şi are o formă conică. Datorită pereţilor netezi din această regiune, viteza sângelui creşte. Atriul stâng Are forma unui cub, prezentând un perete lateral, un perete medial, un perete superior şi un perete inferior.

Sistemul respirator și circulator din corpul uman

Peretele lateral se continuă prin intermediul orificiului auricului stâng cu cavitatea acestuia. Peretele medial sau septal este reprezentat de septul interatrial. Ciclul circulator în corpul uman superior şi cel inferior nu prezintă elemente anatomice importante.

Perele posterior prezintă cele 4 orificii ale venelor pulmonare: două dreote şi două stângi. Peretele anterior conţine orificiul atrioventricular stâng ce prezintă valva bicuspidă sau mitrală, ce este alcătuită din două cuspe: una anterioară mai voluminoasă şi una posterioară cu dimensiuni mai reduse. Ventriculul stâng Este cavitatea cordului ce prezintă cele mai mari dimensiuni, având aspectul unui con.

Aflați cum inima bate în fazele ciclului cardiac

Ciclul circulator în corpul uman un perete lateral, un perete medial, două margini, o bază şi un vârf. Peretele medial sau septal este reprezentat de septul interventricular şi prezintă trabecule cărnoase.

La nivelul marginii anterioare se poate identifica muşchiul papilar anterior ce trimite cordaje către cele două cuspe ale mitralei. Vârful ventriculului stâng coincide cu vârful inimii şi prezintă trabecule cărnoase de ordin II şi III. Baza ventriculului stâng conţine două orificii:orificiul atrioventricular stâng şi orificiul aortei. Orificiul atrioventricular stâng este puntea de legătură dintre atriul stâng şi ventriculul stâng şi la nivelul său se găseşte valva bicuspidă sau mitrală cu cele ciclul circulator în corpul uman circulator în corpul uman cuspe.

Orificiul aortei se gaseşte la drepta neuroendocrine cancer is de orificiul atrioventricular stâng şi la nivelul acestuia se identifică valva aortei ce este alcătuită din trei cuspe semilunare ȋn cuib de rândunică : una posterioară şi două anterioare. Cavitatea ventriculului stâng poate fi ȋmpărţită ȋntr-o porţiune atrială la nivelul căreia pătrunde iniţial fluxul sanguin ciclul circulator în corpul uman o porţiune arterială ce mai poartă denumirea de vestibulul aortic.

Structura peretelui cardiac Peretele cardiac este alcătuit de la exterior spre interior din epicard, miocard si endocard.

Epicardul Este de fapt foiţa viscerală a pericardului seros şi are drept scop ȋmpiedicarea apariţiei frecării ȋn timpul contracţiilor ritmice ale cordului. Ȋntre epicard şi endocard se găseşte miocardul ȋmpreună cu scheletul alege o ciupercă parazită şi sistemul excito-conductor al inimii.

Anatomia inimii

Scheletul fibros al inimii este reprezentat de patru inele fibroase şi două trigoane fibroase. Inelele fibroase mai poartă denumirea şi de inelele lui Lower şi sunt localizate la nivelul orificiilor atrioventriculare şi la nivelul orificiilor arteriale reprezentate de aortă şi artera pulmonară. Trigonul fibros stâng se găseşte ȋntre orificiul aortic şi orificiul mitral, iar cel drept se găseşte ȋntre orificiul trunchiului arterei pulmonare şi orificiul tricuspid.

La nivelul inelelor fibroase atrioventriculare se inseră baza unguent de vierme pentru copii atrioventriculare.

Aparatul cardiovascular - Wikipedia

Scheletul fibros are drept scop stabilirea unei discontinuităţi electrofiziologice ȋntre atrii şi ventriculi. Miocardul Prezintă un miocard contractil şi un sistem excitoconductor. Miocardul contractil este reprezentat de fibre musculare miocardice atriale şi ventriculare, cele atriale fiind scurte situate profund şi lungi situate superficialiar cele ventriculare sunt ȋn vârtej sau ȋn spirală situate superficial şi ȋn straturi profunde interventriculare.

Sistemul excitoconductor Este alcătuit din celule miocardice cu proprietăţi specifice precum automatismul generează impuls electric ȋn mod spontan şi conducerea impulsului. Celulele miocardului ce prezintă automatism mai sunt denumite şi celule miocardice tip P sau pacemaker. Proprietatea de automatism este deţinută de celulele din nodul sinoatrial, din fibrele atriale specializate sau fasciculul Bachmann, din nodul atrioventricular, din fasciculul Hiss şi ramurile sale şi din reţeaua Purkinje.

Ȋn mod normal, activitatea electrică a inimii este controlată de nodul sinoatrial, acesta fiind pacemakerul fiziologic al inimii.

Mai poartă denumirea si de nodul Keith-Flack şi este localizat la nivelul peretelui posterior ciclul circulator în corpul uman atriului drept, superior tabara detoxifiere moeciu creasta terminală. Ȋn alcătuirea sa intră mai multe tipuri de celule şi anume: - celulele P cu rol de pacemaker, disfuncţia acestora determinând apariţia pauzelor sinusale, oprirea sinusală urmate de ȋnlocuirea ritmului cu unul din centrii excitoconductori mai lenţi.

Nodul atrioventricular este localizat la nivelul septului interatrial inferior şi ȋn alcătuirea sa intră aceleaşi tipuri de celule ca şi ȋn nodul sinoatrial. La acest nivel este ȋntârziat impulsul trimis de la nivelul nodului sinoatrial.

Ȋntârzierea impulsului are două avantaje şi anume: - depolarizarea ventriculară este ȋntârziată până când atriile şi-au golit conţinutul ȋn ventriculi; - limitează numărul maxim de stimuli ce pot determina depolarizarea ventriculilor pe unitatea de timp.

Fasciculul Bachmann este situat ȋntre vena cavă superioară şi atriul drept, iar din el pleacă fasciculul internodal anterior James. Fasciculul internodal mijociu sau Wenckebach face legătura dintre nodul sinoatrial şi atrioventricular. Fasciculul internodal posterior sau Thorel realizează tot ciclul circulator în corpul uman dintre nodul sinoatrial şi cel atrioventricular. Fasciculul Hiss porneşte de la nivelul triunghiului lui Koch şi intră ȋn septul interventricular, după care se ramifică ȋn două ramuri, unul drept şi unul stâng.

Vascularizaţia inimii Vascularizatia inimii Vascularizaţia arterială a inimii este realizată prin intermediul: - arterei coronare drepte, ram din aorta ascendentă, situată ȋn porţiunea iniţială ȋntre auriculul drept şi trunchiul arterei pulmonare, după care se localizează la nivelul şanţului coronar anterior, respectiv posterior. Se termină la nivelul şanţului interventricular posterior prin artera interventriculară posterioară.

Ramuri ale arterei coronare drepte sunt reprezentate de : artera dreaptă a conului, arterele ventriculare anterioare drepte, artera interventriculară posterioară, arterele atriale, artera nodului sinusal, artera nodului atrioventricular. La nivelul şanţului interventricular anterior se termină prin artera interventriculară anterioară. La nivelul şanţului coronar, din artera coronară stângă ia naştere un ram colateral ce poartă denumirea de artera circumflexă. Astfel, foarte importantă este zona vascularizată de fiecare coronară ȋn parte, putându-se identifica artera afectată ȋn fucnţie de zona necrozată ȋn urma unui infarc miocardic.

Venele sunt organizate ȋntr-un sistem venos superficial şi un sistem venos profund. Sistemul venos superficial este reprezentat de sinusul venos coronar ce poate fi identificat la nivelul şanţului coronar posterior. Traiectul acestuia se termină la nivelul peretelui inferior al atriului drept.

La nivelul sinusului venos coronar se varsă vena coronară mare, vena coronară mică, vena coronară mijlocie, vena posterioară a ventriculului stâng, vena oblică a atriului stâng. Limfaticele drenează la nivelul nodulilor limfatici traheobronşici şi brahiocefalici. Inervaţia inimii La inervaţia inimii participă atât sistemul vegetativ simpatic, cât şi cel parasimpatic. Inervaţia parasimpatică este realizată prin intermediu ramurilor cardiace cervicale şi toracale ale celor doi nervi vagi.

Nervii cardiaci cervicali superiori se desprind din nervul vag, deasupra ganglionului inferior al vagului, iar nervii cardiaci inferiori se desprind din nervul laringeu recurent. Acţiunea inervaţiei parasimpatice este cardiomoderatoare: scade frecvenţa cardiacă şi determină vasoconstricţia coronarelor.

Inervaţia simpatică se realizează prin intermediul nervilor cardiaci cervicali superiori, mijlocii şi inferiori, alături de nervi cardiaci toracici. Nervul cardiac cervical superior ȋşi are originea ȋn ganglionul simpatic cervical superior. Nervul cardiac cervical mijlociu ȋşi are originea ȋn ganglionul cervical mijlociu, iar nervul cardiac cervical inferior ȋşi are originea ȋn ganglionul simpatic stelat.

Acţiunea simpaticului este de a creşte frecvenţa cardiacă şi de a dilata vasele coronare. Aceşti nervi simpatici şi parasimpatici formează două plexuri cardiace: anterior respectiv posterior.