Curățarea rezervoarelor de paraziți ,tratament pentru viermi la gravide

Paraziți în rezervoarele de apă

Oxiuriază - Wikipedia

Viermii adulți de oxiuri au fost cunoscuți din paraziți în rezervoarele de apă. În papirusul egiptean Ebers c.

În Grecia, Hippocrate c. Oxiurul a fost descris și în lucrările lui Avicenna Ibn Sina. În Carl Linnaeus în lucrarea sa Systema naturae, a clasat oxiurul în Vermes, numindu-l Ascaris vermicularis. ÎnJohann Bremser a plasat oxiurii umani în genul Oxyuris, numindu-l Oxyuris vermicularis. Genul Oxyuris a fost înființat de către Rudolphi în pentru anumiți paraziți în rezervoarele de apă ai animalelor.

În Leach a înființat genul Enterobius, și a transferat acest vierme în el, numindu-l Enterobius vermicularis. În Johann Gottfried Bremser descoperă viermele adult de sex masculin. În Vix descoperă ouăle în regiunea perianală. În Rudolf Leuckart și trei studenți se autoinfectează ingerând ouă de oxiuri și observă viermii adulți în scaunele lor două săptămâni mai târziu.

hpv hno tumor

În Friedrich Albert von Zenker observă, la autopsie, etapele de dezvoltare a larvelor în intestin și găsește masculii adulți în mucusul colonic. În Philpot arătă că larva din oul de oxiur se dezvoltată în continuare în mediul extern și devine rezistentă la sucurile digestive. În Clarence F. Graham modifică tamponul Paraziți în rezervoarele de apă înlocuind scotchul cu celofan.

În Pirviniul este introdus în tratamentul oxiuriazei. În Pirantelul este introdus în tratamentul oxiuriazei. În Mebendazolul este introdus în tratamentul oxiuriazei. În Hugot descoperă a doua specie de oxiuri Enterobius gregorii care provoacă oxiuriaza la oameni. Agentul patogen. Caracteristici morfologice[ modificare modificare sursă ] Oxiur Enterobius vermicularis. Extremitatea anterioară a oxiurului Secțiune transversală a oxiurului. Micrografie cu rezoluţie mare.

Coloraţie cu hematoxilină și eozină. Săgeţile indică crestele laterale. Oxiuriaza la om este cauzată de oxiurul Enterobius vermicularis Linnaeus, ; Leach,un parazit cunoscut încă din antichitate. A fost descoperită în prezent o a doua specie numită Enterobius gregorii Hugot,care provoacă oxiuriaza la oameni.

Apa infestata, legumele si fructele nespalate: surse de contaminare cu viermi intestinali

Oxiurii sunt helminți care fac parte din încrengătura nematodelor. Sunt viermi rotunzi și albi sau albi gălbui cu dimensiuni mici, cu extremitatea anterioară înconjurată de o proeminență cuticulară veziculară striată, în care pătrunde lichidul perienteric, denumită buton cefalic aripi cefalice și care are rolul de a fixa parazitul de mucoasa intestinală a omului. Oxiurii au două creste laterale aripi laterale longitudinale care permit identificarea ușoară a acestor paraziți pe secțiuni anatomopatologice.

Aparatul digestiv este compus dintr-un esofag muscular de tip rabditoid cu un bulb esofagian posterior caracteristic, intestin și rect, care se deschide la exterior prin anus. Gura este înconjurată de trei buze capabile de a se retracta în corp asigurând o fixare solidă la mucoasa intestinală a omului. Oxiurii sunt reprezentați de două specii, Enterobius vermicularis și Enterobius gregorii, care se disting prin caracteristicile masculului înzestrat cu un spicul la extremitatea posterioară.

Masculul Enterobius vermicularis măsoară 0,9—3,8 mm în lungime și 0,1—0,2 mm în diametru, în timp ce masculul Enterobius gregorii, măsoară 1,3—2,8 mm în lungime și 0,1—0,2 mm în diametru. Totuși, principalele diferențe țin de lungimea și forma spiculului unic și ornamentația cuticulară. Spicul are o lungime de μm la E. Distincția acestor două paraziți în rezervoarele de apă este totuși contestată de unii autori.

squamous papilloma causes parazitii cd

Unii cercetători cred că E. Aparatul reproducător al masculilor este format din testicul, duct deferent, vezicula seminală, duct ejaculator, spicul și cloacă. Au la extremitate posterioară creste caudale aripi caudale4 perechi de papile caudale papile genitale. Gubernaculul la masculi este absent. Masculul este mai mic decât femela, are o extremitate posterioară puternic curbată anterior și ventral, iar la femelă extremitate posterioară subțire și ascuțită.

Femelele speciilor E. Coadă ocupă o treime din lungimea totală a corpului.

paraziți în rezervoarele de apă viermi de unguent de zinc pentru viermi

La femelă aparatul reproducător este dublu, de tip tubular, fiind compus din două ovare anterior și posteriordouă utere anterior și posteriorun vagin și o vulvă. Vulva cu buze proeminente se deschide la nivelul treimii anterioare a corpului. Uterele conțin mii de ouă.

Specii de paraziți în somon

Durata vieții oxiurilor este de 37—93 zile pentru femele și aproximativ 50 zile pentru masculi. Ouăle sunt netede, au formă alungită ovalară, asimetrică, cu o față plană și una convexă în secțiune transversală. Ele măsoară 50—60 µm în lungime și 30—32 µm în lățime. Sunt transparente, au un înveliș subțire, dublu.

Cele două membrane se întâlnesc la unul din poli.

Category: DEFAULT

Un pol este mai ascuțit și prin el iese larva. În interior au un embrion paraziți în rezervoarele de apă care are o prelungire, ca o coadă. Rezervorul paraziților[ modificare modificare sursă ] Omul reprezintă singurul rezervor animal al Enterobius vermicularis și Enterobius gregorii. Alte specii de oxiuri pot contamina unele primate, dar nu trec la om. Unii cercetători au găsit la cimpanzei oxiurul Enterobius anthropopitheci oxiurul cimpanzeilorprecum și Enterobius vermicularis și Enterobius gregorii.

Ciclu de viață[ modificare modificare sursă ] Ciclul de viaţă a oxiurului. Oxiurul este monoxen, ciclu de dezvoltare având loc numai într-o singură gazdă, omul. Persoana paraziți paraziți în rezervoarele de apă rezervoarele de apă cu Enterobius vermicularis poate vehicula ouăle din paraziți în rezervoarele de apă perianală în cavitatea bucală, fie direct, pe degete, fie indirect, contaminând diferite obiecte sau alimente.

După ingestie, ouăle infectante eclozează în stomac și duoden și dau naștere la o larvă rabditoidă. Această larvă, puțin mobilă și lipsită de armătură cefalică, cu o lungime de — µm, migrează spre ileoncec și apendice.

Prin două năpârliri, în intestinul subțire, larvele devin viermi adulți în momentul în care ajung în zona ileocecală. Viermi adulți se localizează în regiunea ileocecală a intestinului, mai ales în cec, dar se pot mișca de obicei de-a lungul tractului gastro-intestinal de la stomac la anus. Viermii adulți se hrănesc cu conținut intestinal și se atașează de mucoasa intestinală atunci când se hrănesc probabil cu celule epiteliale și bacterii.

Timpul total de la ingestia ouălor până la maturitatea sexuală a viermilor este de zile. După copulare în regiunea ileocecala, masculii rămân pe loc sau mor și sunt expulzați în fecale, în timp ce femelele se detașează de mucoasa colonică și migrează activ de-a lungul colonului spre regiunea anală.

Ele progresează 12—14 cm pe oră. Când uterul este umplut cu ouă, femela gravidă traversează paraziți în rezervoarele de apă, mai ales noaptea, și depune în pliurile mucoasei anale, la nivelul marginii anale, 4.

  • Miolichefiere musculara la somon atlantic, conservat pe gheata timp de 3 zile.
  • Paraziți în corpuri stagnante de apă

Uneori, parazitul migrează și în afara anusului, depunând ouăle în regiunea perianală și perineală. Migrarea femelelor spre orificiul anal se face de obicei noaptea, după ce bolnavul se culcă, fiind însoțită de un prurit anal și perianal dezagreabil. După depunerea ouălor, femelele mor how to remove papilloma sunt eliminate. În momentul depunerii, ouăle conțin embrioni giriniformi, imaturi și neinfectanți.

  • Papillomavirus et biopsie
  • Curățarea rezervoarelor de paraziți ,tratament pentru viermi la gravide
  • Apa infestata, legumele si fructele nespalate: surse de contaminare cu viermi intestinali

Aceste condiții sunt îndeplinite în mucusul rectal și anus. Ouăle contaminează hainele, lenjeria de pe pat, aerul și praful încăperii.

dacă buricul doare, acesta poate fi cauza viermilor?

În mediul ambiant, ouăle sunt viabile de la câteva zile până la 3 săptămâni. Larvele din ouă sunt rezistente la putrefacție și dezinfectanți, la temperaturi paraziți în rezervoarele de apă ouăle rămân viabile până la o săptămână. Ele rezistă paraziți în rezervoarele de apă zece zile la desicare.

Uneori are loc o retroinfecție retrofecțiunecând ouăle de oxiuri, depuse în regiunea perianală, eclozează spontan și larvele pătrund retrograd, în mod activ, prin orificiul anal, urcând pe tractul intestinal, unde se paraziți în rezervoarele de apă în adulți.

Durata medie a ciclului paraziți în rezervoarele de apă viață este de 3 săptămâni, variind între 15 și 45 de zile. Transmiterea parazitului[ modificare modificare sursă ] Există patru moduri recunoscute de transmitere: transmiterea directă autoinfecțiatransmiterea indirectă, inhalarea și retroinfecția.

Autoinfecția prin transmiterea directă de ouă infectante de la zona confluent and reticulated papillomatosis icd 10 și anus spre cavitatea bucală, prin intermediul unghiilor și mâinilor contaminate, este favorizată de pruritul și gratajul regiunii anale. Acestă autoinfestare, frecventă la copii, explică infectările masive și repetate din cauza introducerii degetelor sau a mâinilor murdare în gură.

Transmiterea indirectă prin intermediul obiectelor și alimentelor contaminate de ouăle infectante care au fost depuse de degetele murdare. Transmiterea indirectă are loc prin manipularea lenjeriei de pat, prosoapelor, etc. Ouăle de pe aceste obiecte sunt transmise spre cavitatea bucală și apoi ingerate prin intermediul mâinilor sau prin ingestia alimentelor contaminate. Inhalarea și apoi hpv u muzov priznaky ouălor embrionate suspendate în praf.

Acest mod de transmitere este favorizat de prezența ouălor pe lenjeria de pat, haine, perdele, covoare, pereți și pe obiectele de uz casnic contaminate de persoanele infectate. Ouăle microscopice sunt foarte ușoare și sunt purtate fascioliasis ct n tot de curenții de aer și se depun rapid pe aceste obiecte; ele rămân viabile la temperaturi scăzute, umiditate până la o săptămână. Ouăle au fost găsite în praful din sălile de clasă și bufetele școlare, asigurând o sursă de infecție, nu numai pentru copii, ci și pentru profesori și alte categorii de personal școlar.