Toxoplasmoza ganglionara
Conținutul
Afectarea vederii retinocoroidităinfecții oculare repetate [1, 3, 4] Diagnostic Clinic Diagnosticul clinic al pacientului cu imunitate normală este puțin probabil. Atunci când este prezent, tabloul clinic este nespecific, subacut, mimând o infecție toxoplasmoza ganglionara a căilor aeriene. Limfadenopatia este cea mai comună modalitate de prezentare, cu afectarea unui singur lanț ganglionar, care sunt măriți de volum, fermi, și nedureroși.
Poate apărea și hepatomegalia și foarte rar, pot fi prezente complicații precum miocardite, pneumonie, hepatită, polimiozită sau encefalită. Includ deficitul focal neuronal, crize convulsive, tulburări de statică, encefalită.
- Analize medicale recomandate Anticorpi anti Toxoplasma gondii IgA : determinarea anticorpilor anti Toxoplasma gondii IgA este importantă în diagnosticul serologic al toxoplasmozei acute.
- Hpv and cancer prevention
- Titru pozitiv Negativ Analizând tabelul de mai sus, în care am generalizat datele cu privire la interpretarea analizelor de laborator, puteţi observa că, în funcţie de rezultatele obţinute, testele pot indica toxoplasmoza ganglionara Faptului că omul s-a îmbolnăvit de toxoplasmoză demult; Faptului că omul s-a infectat cu toxoplasmoză recent; Faptului că omul nu a contactat niciodată cu toxoplasmoza.
În cazul pacienților cu SIDA, debutul este frecvent subacut, cu leziuni de focar ce determină hemipareză sau defecte de vorbire. La acești pacienți pot fi prezente manifestări neuropsihiatrice, meningism, leziuni ale nervilor cranieni.
simptome toxoplasmoza
Encefalita difuză este o complicație redutabilă, care se dezvoltă fără semne neurologice de focar și progresează rapid, putând fi fatală. Toxoplasmoza pulmonară apare mai des la persoanele cu SIDA care nu beneficiază de tratamentul medicamentos anti-retroviral toxoplasmoza ganglionara toxoplasmoza ganglionara un prognostic sever.
Manifestările rare ale viermi dureri articulare la acești pacienți includ și diabet insipiddetresă respiratorie acută, simptome abdominale, insuficiență hepatică, parkinsonismhemicoree-hemibalism. În organism, chiștii de Toxoplasma rămân viabili în țesuturile infectate, putând apărea reactivări ale bolii în perioadele de scădere a funcției imune.
Toxoplasmoza – Generalități, simptome, analize medicale recomandate în sarcină
Simptomatologia este variabilă, în funcție de localizarea focarului. Toxoplasmoza congenitală este cu atât mai severă, cu cât infecția mamei s-a realizat mai precoce în sarcină.
Triada clasică de toxoplasmoză congenitală cuprinde: Corioretinită Calcificări intracraniene Totuși, această asociere este rar toxoplasmoza ganglionara.
Toxoplasmoza oculară este o complicație ce poate apărea atât la pacienții imunocompetenți rarcât și la cei imunocompetenți sau la făt.
De obicei, este vorba despre o corioretinită retinită focală necrotizantăbilaterală în boala congenitală și unilaterală în cea dobândită. După infecție, anticorpii IgG ating un maxim la săptămâni și scad în următorii ani; cei de tip IgM ating maximul în prima săptămână după infecție și scad în câteva luni.
Toxoplasmoza ganglionara
Astfel, detecția IgM în serul unui pacient suspectat indică boala acută, pe câng IgG arată infecția în antecedente. Măsurarea acestor anticorpi în dinamică poate unoeri elimina din diagnosticele fals pozitive sau fals-negative — de exemplu, apariția doar a IgM, urmată la câteva săptămâni de creșterea IgG arată trecerea prin infecția acută.
Măsurarea avidității IgG față de antigenul Toxoplasmei poate ajuta la diferențierea infecției cronice de cea acută, precoce în sarcină. În primele stadii ale infecției, IgG se leagă cu mai puțină aviditate de antigenele specifice decât în infecția tardivă.
Toxoplasmoza
Detecția directă Detecția directă a parazitului Toxoplasma gondii în varii medii de origine umană poate fi un test mai sensibil.
Se pot utiliza sânge, lichid cefalorahidian, mostre de țesut. Inocularea toxoplasmoza ganglionara șoarece sau pe linii celulare umane ori animale sunt metode posibile de diagnostic. Alternativ, se poate apela la PCR polymerase chain reactioncare detectează ADN-ul parazitului în varii fluide corporale.
Investigații imagistice La pacienții cu imunitate scăzută și evoluție severă a bolii, investigarea afectării cerebrale se realizează cu ajutorul tomografiei computerizate, mai frecvent cu substanță de contrast.
De obicei, sunt relevate multiple leziuni cerebrale, deși o leziune solitară nu este neobișnuită pentru encefalita toxoplasmică. În cazul pacienților cu SIDA, leziunile sunt toxoplasmoza ganglionara frecvent cu densitate redusă, situate la nivelul joncțiunii cortico-medulare.
Mod de transmitere
Investigarea toxoplasmozei oculare Atunci când se toxoplasmoza ganglionara afectarea oculară, oftalmoscopia realizează diagnosticul în cele mai multe cazuri. Uneori, poate fi indicată biopsia vitrosului sau a umorii apoase, pentru a detecta prezența Toxoplasmoza ganglionara parazitar. Ultrasonografia la acest nivel poate arăta: Îngroșarea membranei hialoide posterioare Detașare parțială sau totală a vitrosului posterior Îngroșare focală retinocoroidală Încadrarea toxoplasmozei oculare într-un grad de risc înalt se realizează atunci când există o șansă mare de pierdere permanentă a vederii.
Acest lucru are loc când leziunile apar la µm de la toxoplasmoza ganglionara discului optic sau între arcadele vasculare ale polului posterior. Alternativ, se poate realiza testarea anticorpilor atunci când femeia însărcinată prezintă simptomele nespecifice ale infecției cu Toxoplasma.
Tratamentul pentru protecția fătului se realizează abia după confirmarea diagnosticului toxoplasmoza ganglionara toxoplasmoză congenitală. Tehnica cea mai utilizată este amniocenteza, în care se recoltează o cantitate mică de lichid amniotic și este testată pentru anticorpi specifici sau ADN parazitar, prin metodele expuse anterior. Ultrasonografia este puțin specifică, dar poate releva calcificări în sistemul nervos central mai ales la nivelul ganglionilor bazali și ventriculomegalie.
