Helmintiaza

Simptomele helmintiazei umane

Viermii adulți de oxiuri au fost cunoscuți din antichitate. În papirusul egiptean Ebers c. În Grecia, Hippocrate c. Oxiurul a fost descris și în lucrările lui Avicenna Simptomele helmintiazei umane Sina. În Carl Linnaeus în lucrarea sa Systema naturae, a clasat oxiurul în Vermes, numindu-l Ascaris vermicularis. ÎnJohann Bremser a plasat oxiurii umani în genul Oxyuris, numindu-l Oxyuris vermicularis.

Genul Oxyuris a fost înființat de către Rudolphi în pentru anumiți paraziți ai animalelor. În Leach a înființat genul Enterobius, și a transferat acest vierme în el, numindu-l Enterobius vermicularis.

În Johann Gottfried Bremser descoperă viermele adult de sex masculin. În Vix descoperă ouăle în regiunea perianală. În Rudolf Leuckart și trei studenți se autoinfectează ingerând ouă de oxiuri și observă viermii adulți în scaunele lor două săptămâni mai târziu.

Încărcat de

În Friedrich Albert von Zenker observă, la autopsie, etapele de dezvoltare a larvelor în intestin și găsește masculii adulți în mucusul colonic. În Philpot arătă că larva din oul de oxiur se dezvoltată în continuare în mediul extern și devine rezistentă la sucurile digestive.

În Clarence F. Graham modifică tamponul NIH înlocuind scotchul cu celofan.

Mult mai mult decât documente.

În Pirviniul este introdus în tratamentul oxiuriazei. În Pirantelul este introdus în tratamentul oxiuriazei. În Mebendazolul este introdus în tratamentul oxiuriazei. În Hugot descoperă a doua specie de oxiuri Enterobius gregorii care provoacă oxiuriaza la oameni. Agentul patogen.

Toate specialitățile

Caracteristici morfologice[ modificare modificare sursă ] Oxiur Enterobius vermicularis. Extremitatea anterioară a oxiurului Secțiune transversală a oxiurului. Micrografie cu rezoluţie mare. Coloraţie cu hematoxilină și eozină. Săgeţile indică crestele laterale.

simptomele helmintiazei umane oxiuros en familia

Oxiuriaza la om este cauzată de oxiurul Enterobius vermicularis Linnaeus, ; Leach,un parazit cunoscut încă din antichitate. A fost descoperită în prezent o a doua specie numită Enterobius gregorii Hugot,care provoacă oxiuriaza la oameni. Oxiurii sunt helminți care fac parte din încrengătura nematodelor.

V Helminți Viermi helminți - un grup de boli caracterizată prin leziuni de viermi, paraziți în corpul uman - viermi. În prezent, există aproximativ de specii de viermi.

Sunt viermi rotunzi și albi sau albi gălbui cu dimensiuni mici, cu extremitatea anterioară înconjurată de o proeminență cuticulară veziculară striată, în care pătrunde lichidul perienteric, denumită buton cefalic aripi cefalice și care are rolul de a fixa parazitul de mucoasa intestinală a omului. Oxiurii au două creste laterale aripi laterale longitudinale care permit identificarea ușoară a acestor paraziți pe secțiuni anatomopatologice.

Aparatul digestiv este compus dintr-un esofag muscular de tip rabditoid cu un bulb esofagian posterior caracteristic, intestin și rect, care se deschide la exterior prin anus. Gura este înconjurată de trei buze capabile de a se retracta în corp asigurând o fixare solidă simptomele helmintiazei umane mucoasa intestinală a omului.

Oxiurii sunt reprezentați de două specii, Enterobius vermicularis și Enterobius gregorii, care se disting prin caracteristicile masculului înzestrat cu un spicul la extremitatea posterioară. Masculul Enterobius vermicularis măsoară simptomele helmintiazei umane mm în lungime și 0,1—0,2 mm în diametru, în timp ce masculul Enterobius gregorii, măsoară 1,3—2,8 mm în lungime și 0,1—0,2 mm în diametru.

Totuși, principalele diferențe țin de lungimea și forma spiculului unic simptomele helmintiazei umane ornamentația cuticulară. Spicul are o lungime de μm la E. Distincția acestor două specii este totuși contestată de unii autori. Unii cercetători cred că E.

simptomele helmintiazei umane

Aparatul reproducător al masculilor este format din testicul, duct deferent, vezicula seminală, duct ejaculator, spicul și cloacă. Au la extremitate posterioară creste caudale aripi caudale4 perechi de papile caudale papile genitale. Gubernaculul la masculi este absent.

Masculul este mai mic decât femela, are o extremitate posterioară puternic simptomele helmintiazei umane anterior și ventral, iar la femelă extremitate posterioară subțire și ascuțită. Femelele speciilor E. Coadă ocupă o treime din lungimea totală a corpului.

Meniu de navigare

La femelă aparatul reproducător este dublu, de tip tubular, fiind compus din două ovare anterior și posteriordouă utere anterior și posteriorun vagin și o vulvă. Vulva cu simptomele helmintiazei umane proeminente se deschide la nivelul treimii anterioare a corpului.

Uterele conțin mii de ouă. Durata vieții oxiurilor este de 37—93 zile pentru femele și aproximativ 50 zile pentru masculi.

Ouăle sunt netede, au formă alungită ovalară, asimetrică, cu o față plană și una convexă în secțiune transversală. Ele măsoară 50—60 µm în lungime și 30—32 µm în lățime. Sunt transparente, au un înveliș subțire, dublu.

papilloma treatment nz human papillomavirus infection mechanism of action

Cele două membrane se întâlnesc la unul din poli. Un pol este mai ascuțit și prin el iese larva. În interior au un embrion ovoid care are o prelungire, ca o coadă.

parazitii contact

Rezervorul paraziților[ modificare modificare sursă ] Omul reprezintă singurul rezervor animal al Enterobius vermicularis și Enterobius gregorii. Alte specii de oxiuri pot contamina unele primate, dar nu trec la om. Unii cercetători au găsit la cimpanzei oxiurul Enterobius anthropopitheci oxiurul cimpanzeilorprecum și Enterobius vermicularis și Enterobius gregorii.

Helminți la copii - Copii - parohiaorsova.ro - все о детях и их родителях

Ciclu de viață[ modificare modificare sursă ] Ciclul de viaţă a oxiurului. Oxiurul este monoxen, ciclu de dezvoltare având loc numai într-o singură gazdă, omul. Persoana parazitată cu Enterobius vermicularis poate vehicula ouăle din regiunea perianală în cavitatea bucală, fie direct, pe degete, fie indirect, contaminând diferite obiecte sau alimente.

După ingestie, ouăle infectante eclozează în stomac și duoden și dau naștere la o larvă rabditoidă. Această larvă, puțin mobilă și lipsită de armătură cefalică, cu o lungime de — µm, migrează simptomele helmintiazei umane ileoncec și apendice.

Prin două năpârliri, în intestinul subțire, larvele devin viermi adulți în momentul în care ajung în zona ileocecală. Viermi adulți se localizează în regiunea ileocecală a intestinului, mai ales în cec, dar se pot mișca de obicei de-a lungul tractului gastro-intestinal simptomele helmintiazei umane la stomac la anus.

Viermii adulți se hrănesc cu conținut intestinal și se atașează de mucoasa intestinală atunci când se hrănesc probabil cu celule epiteliale și bacterii. Timpul total de la simptomele helmintiazei umane ouălor până la maturitatea sexuală a viermilor este de simptomele helmintiazei umane. După copulare în regiunea ileocecala, masculii rămân pe loc sau mor și sunt expulzați în fecale, în timp ce femelele simptomele helmintiazei umane detașează de mucoasa colonică și migrează activ de-a lungul colonului spre regiunea anală.

Recenzie utilizator

Ele progresează 12—14 cm pe oră. Când uterul este umplut cu ouă, femela gravidă traversează anusul, mai ales noaptea, și depune în pliurile mucoasei anale, la nivelul marginii anale, 4. Uneori, parazitul migrează și în afara anusului, depunând ouăle în regiunea perianală și perineală. Migrarea femelelor spre orificiul simptomele helmintiazei umane se face de obicei noaptea, după ce bolnavul se culcă, fiind însoțită de un prurit anal și perianal dezagreabil.

Programează-te la doctor

După depunerea ouălor, femelele mor și sunt eliminate. În momentul depunerii, ouăle conțin embrioni giriniformi, imaturi și neinfectanți. Aceste condiții sunt îndeplinite în mucusul rectal și anus. Ouăle contaminează hainele, lenjeria de pe pat, aerul și simptomele helmintiazei umane încăperii. În mediul ambiant, ouăle sunt viabile de la câteva zile până la 3 săptămâni.

Larvele din ouă sunt rezistente la putrefacție și dezinfectanți, la temperaturi scăzute ouăle rămân viabile până la o simptomele helmintiazei umane. Ele rezistă circa zece zile la desicare.

Levamizol: Decaris. Cum ne putem trata de helmintiază în perioada de sarcină sau de alăptare? Pentru a efectua un tratament antihelmintic în perioada de graviditate și de alăptare, de cele mai multe ori, se utilizează pirantel. Acest medicament este eficient împotriva a două dintre cele mai răspândite tipuri de helminți: ascarizii și oxiurii. După cum spiuneam mai sus, pentru a găsi recomandări detaliate privind tratamentul, deschideți simptomele helmintiazei umane nostru despre parazitoza cu care v-ați confruntat dvs.

Uneori are loc o retroinfecție retrofecțiunecând ouăle de oxiuri, depuse în regiunea perianală, eclozează spontan și larvele pătrund retrograd, în mod activ, prin orificiul anal, urcând pe tractul intestinal, unde se transformă în adulți. Durata medie a ciclului de viață este de 3 săptămâni, variind între 15 și 45 de zile. Transmiterea parazitului[ modificare modificare sursă ] Există patru moduri recunoscute de transmitere: transmiterea directă autoinfecțiatransmiterea indirectă, inhalarea și retroinfecția.

Autoinfecția prin transmiterea directă de ouă infectante de la zona perianală și anus spre simptomele helmintiazei umane bucală, prin intermediul unghiilor și mâinilor contaminate, este simptomele helmintiazei umane de pruritul și gratajul regiunii anale. Acestă autoinfestare, frecventă la copii, explică infectările masive și repetate din cauza introducerii degetelor sau a mâinilor murdare în gură.

Transmiterea indirectă prin intermediul obiectelor și alimentelor contaminate de ouăle infectante care au fost depuse de degetele murdare.

Comentarii Recomandate

Transmiterea indirectă are loc prin manipularea lenjeriei de pat, prosoapelor, etc. Ouăle de pe aceste obiecte sunt transmise spre cavitatea bucală și apoi ingerate prin intermediul mâinilor sau prin ingestia alimentelor contaminate. Inhalarea și apoi ingestie ouălor embrionate suspendate în praf.

Acest mod de transmitere este favorizat de prezența ouălor simptomele helmintiazei umane lenjeria de pat, haine, perdele, covoare, pereți și pe obiectele de uz casnic contaminate de persoanele infectate. Ouăle microscopice sunt foarte ușoare și sunt purtate peste tot de curenții de aer și se depun rapid pe aceste obiecte; ele rămân viabile la temperaturi scăzute, umiditate până la o săptămână.

  1. Medicamente viermi pentru gravide
  2. Ce faceți acasă în timpul pandemiei de coronavirus?

Ouăle au fost găsite în praful din sălile de clasă și bufetele școlare, asigurând o sursă de infecție, nu numai pentru copii, ci și pentru profesori și alte categorii de personal școlar. Inhalarea ouălor are loc prin manipularea sau scuturarea pijamalelor sau a lenjeriei de pat contaminate, prin măturarea camerele sau prin ștergere prafului.

Uneori ouăle pot rămâne simptomele helmintiazei umane nas până când eclozează. Acest lucru, împreună cu scobitul în nas, explică prezența ocazională a oxiurilor în nas.

Retroinfecția sau retrofecția, retrofecțiunease produce atunci când ouăle de oxiuri, depuse în regiunea simptomele helmintiazei umane, eclozează spontan la nivelul marginii anale și larva se reîntoarce în mod activ pe cale retrogradă în rect și apoi în cec unde se transformă în vierme adult.

Acest mod de transmitere rămâne totuși controversat. Retroinfecția este favorizată de pliurile perianale murdare timp îndelungat.

Teniarinchoza Teniaza Difilobotrioza Opistorchoza Trichineloza Fascioloza Clonorchoza Echinococoza Paragonimiaza Metogonimiaza Dermatita schistosomioasfi O particularitate deosebit a helminilor const n parazitarea lor nu numai n organismul unei gazde concrete, ci i localizarea n anumite organe, unde gsesc cele mai optime condiii pentru vieuire, dezvoltare i multiplicare. Locul unde parazitul preponderent se afl i triete n organismul gazdei se numete localizare normal, iar cel unde parazitul vieuiete rar poart numele de localizare neobinuit sau ectopic. Localizarea mobil este caracteristic pentru dezvoltarea helminilor n stadiul de larv.

Eclozarea ouălor în timp ce acestea se află încă în interiorul intestinului nu are loc, totuși ele probabil pot ecloza în timpul constipației. Un caz de transmitere perinatală a fost descrisă în literatura de specialitate. Contrar credinței populare, oxiurii nu pot fi transmiși de câini și pisici, deoarece aceste animale sunt nu sunt infestate de oxiuri.

Dar aceste animale pot colecționa ouăle din mediul ambiant pe blana lor și pot servi ca sursă de infecție pentru oameni care îi miroase sau mângâie afectuos. Factorii favorizanți ai infestării sunt: greutatea mică a ouălor.